Menu

Botezul cailor de la Slătioara, 2017 - Cai mai puțini, participanți mai mulți. Recomandat

Autor: Valeru Ciurea Autor: Valeru Ciurea

Slătioara judeţului Olt a devenit, pentru a douăzeci şi patra oară, centrul atenţiei crescătorilor şi iubitorilor de cai din localitate şi din localităţile învecinate. Concursul de cai ce are loc la Bobotează a adunat pe islazul comunei proprietari de cai şi un numeros public. Aproximativ o mie de oameni au îndurat frigul Bobotezei şi ninsoarea bogată pentru a participa la obiceiul împământenit aici.
Dacă mai toată lumea spune că obiceiul botezului cailor şi concursul de cai de la Bobotează s-a pierdut în „era“ comunistă din motive anti-religioase, mai sunt şi voci care spun că, de fapt, obiceiul a fost interzis de autorităţi din cauza unor scandaluri care aveau loc cu ocazia acestui eveniment. Oamenii veneau după sărbătorile de iarnă, de fapt erau încă în interiorul acestora – Sfântul Ion fiind sărbătoarea care încheia ciclul sărbătorilor de iarnă – şi, cum licorile lui Bachus au fost dintotdeauna „prietenele“ oamenilor de la ţară, mai ales ale acelora ce munceau mult fizic, se întâmpla să iasă şi cu ceva scandal.
Este cunoscut faptul că slătiorenii erau specializaţi în diverse meserii cu mare căutare la oraş. Tot ei aprovizionau în mare parte localnicii Slatinei cu lapte. Şi tot slătiorenii erau cei care aveau trăsuri cu care transportau clienţii din centru, din faţa Grădinii publice (adică din locul în care acum este parcul „Eugen Ionescu“) până la gară. Strada Bucureşti (actuala stradă Mihai Eminescu) era cea care lega podul de peste Olt, dinspre Slătioara, cu centrul Slatinei şi cu zona de est în care se găsea gara.
Cert este faptul că nu se cunoaşte cu exactitate anul sau perioada în care obiceiul de la Slătioara s-a întrerupt.
În anul 1993, preotul Marin Bica, ascultându-şi enoriaşii, şi-a dat seama că unul dintre obiceiurile locului, care fusese oprit de „obiceiurile“ socialist-comuniste ale vremurilor de atunci ar trebui reluat. I-au venit alături, încă de la prima ediţie, Savu Ciocârlan, primarul localităţii şi Tudor Popa, un localnic iubitor de cai şi de tradiţii.
S-a dat sfoară în ţară de reluarea obiceiului botezării cailor şi a concursului de cai, aşa cum se făcea pe timpuri. Aşa se face că în 6 ianuarie 1993, în faţa bisericii parohiei Slătioara I se adunaseră mai mulţi proprietari cu caii lor bine îngrijiţi, ţesălaţi şi cu cozile şi coamele împletite în aşa fel încât calul fiecăruia să fie cel mai frumos. Aceasta pentru că una dintre probele concursului de cai a fost şi a rămas proba de frumuseţe. Pe lângă această probă mai era proba de alergare-viteză (la care ulterior s-a renunţat pentru că aproape de fiecare dată aveau loc accidente), şi proba cea mai aşteptată, proba de tracţiune. Toți așteptau ca după slujba de sfințire a apelor, Marin Bica, preotul paroh să vină să le boteze caii. A fost o emoție generală, după cum mărturisește preotul Marin Bica.
Acum, botezarea cailor și a stăpânilor acestora este făcută pe locul în care se desfășoară concursul, adică pe islazul comunei. Preotul paroh al parohiei Slătioara I, Marin Bica, și preotul paroh Eugen Durac al parohiei Slătioara II își „împart“ cavaleria constituită ad-hoc și pornesc botezul.
Cai la fel de mândri ca proprietarii lor trec ținuți de căpăstru sau călăriți pe o alee marcată printre numerosul public prezent. A început deja proba de frumusețe.
Până anul trecut, una dintre atracțiile evenimentului era reprezentată de un măgar bine împodobit cu care toată lumea se fotografia. Anul acesta atracția a constituit-o un frumos ponei care trăgea după el o mini-şaretă. Arthur, pe numele lui, poneiul lui Lucian Ioja care are patru ani, devine repede vedeta evenimentului.
Teodor Creţu, organizatorul-şef al concursului din partea Primăriei Slătioara, omul cu condeiul și cu ruleta, anunță că s-au înscris în concurs cincisprezece concurenți cu tot atâția cai: şase din Slătioara şi nouă din oaspeţii veniți din localitățile învecinate. Începe cea mai așteptată probă, cea de tracțiune. Regulile concursului se cunosc: trebuie trasă o căruță încărcată cu nisip (cam două tone) în cel mai scurt timp pe o distanță cât mai mare.
Pentru că a nins și este zăpadă anul acesta au fost înfrânate toate cele patru roți ale căruței. O condiție importantă introdusă în urmă cu câțiva ani este şi interdicția de a lovi animalul.
Primul cal înscris în concurs „smulge“ la un moment dat căruţa şi merge, şi merge, şi merge, de parcă ar vrea să plece cu ea acasă. Teodor Creţu, omul cu condeiul şi ruleta - după cum spuneam - strigă că este de ajuns. Următorii concurenţi trebuie să îndure condiţii mai vitrege. S-a pornit vântul, începe să semene a viscol. Nici concurenţii şi nici publicul nu renunţă însă. Toţi caii îşi măsoară puterile cu căruţa încărcată cu nisip. Timpii obţinuţi şi distanţa parcursă au fost singurele criterii de departajare. La secţiunea „Localnici“, câştigători au fost declaraţi următorii: premiul I: Marian Fulga; premiul II: Sandu Covaci; premiul III: Cătălin Chitucea. A fost acordată şi o menţiune lui Augustin Ciocârlan. La proba de frumuseţe, tot la secţiunea „Localnici“ câştigători au fost declaraţi următorii: premiul I: Marian Fulga; premiul II: Cătălin Chitucea; premiul III: Sandu Covaci; Menţiune: Augustin Ciocârlan.
La secţiunea „Oaspeţi“, la proba de tracţiune premiul I a fost adjudecat de Nicolae Dumitra, premiul II de către Viorel Dumitra, iar premiul III de Arămiţă Dumitra. Cei trei sunt din Enoşeşti şi sunt tată, fiu şi unchi, membri ai aceleeaşi familii. Tot la tracţiune „Oaspeţi“ a fost acordată şi o menţiune lui Cristinel Budiencea din Piatra-Olt. Proba de frumuseţe la secţiunea „Oaspeţi“,a fost câştigată de următorii: premiul I: Nicolae Dumitra din Enoşeşti; premiul II: Valentin Fierescu din Criva; premiul III: Claudiu Moraru din Pleşoiu; Menţiune: Florin Doriţă din Enoşeşti.
Locurile I de la fiecare secţiune au fost recompensaţi cu câte 150 de lei, locurile II cu câte 100 lei, locurile III cu câte 70 de lei, iar menţiunile cu câte 50 lei. Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt, partener tradiţional al Primăriei Slătioara a participat cu suma de 500 de lei la fondul de premiere.
Bineînţeles că nu se putea ca vedeta concursului de anul acesta, poneiul Arthur, să nu primească şi el un premiu special.
Anul viitor, în 2018, vom avea ediţia a douăzeci şi cincea. Să sperăm că participarea va fi mai numeroasă pentru că atât organizatorii cât şi cei care sprijină financiar acest concurs au anunţat că premiile vor fi şi mai multe şi mai mari.

înapoi la partea de sus